Luni începe școala. Pentru copii, un nou început. Pentru România, aceleași întrebări vechi
Editorial Lipova24
Luni, 7 septembrie 2026, elevii se întorc în bănci și începe oficial cursurile anului școlar 2026–2027. Potrivit structurii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, anul are 36 de săptămâni de cursuri, iar pentru majoritatea elevilor se va încheia pe 18 iunie 2027.
Ar trebui să fie una dintre cele mai frumoase zile din an. Uniforme sau haine pregătite de seara, ghiozdane noi, emoții, colegi pe care nu i-ai mai văzut de luni bune și acel sentiment că începe ceva nou.
Dar, pentru mulți copii și părinți, prima zi de școală este și începutul unei perioade de trezit devreme, alergătură, cheltuieli, trafic, teme și stres.
Aceeași școală, dar lumi foarte diferite
În aceeași Românie găsim școli renovate, moderne și bine dotate, dar și unități care încă se confruntă cu probleme elementare de infrastructură. Nu este doar o imagine rămasă din trecut: Ministerul Educației publica și în 2025 un proiect de finanțare destinat școlilor care încă aveau grupuri sanitare în curte, fără apă curentă sau fără canalizare.
În aceeași clasă pot sta copilul pentru care începutul școlii înseamnă telefon nou, haine noi și toate rechizitele dorite și copilul pentru care părinții calculează atent dacă își permit caietele, încălțămintea și drumul până la școală.
Avem profesori extraordinari, care își fac meseria cu pasiune și pot schimba destinul unui copil. Avem însă, ca în orice sistem mare, și oameni pentru care meseria riscă să devină doar un loc de muncă. Iar între cele două extreme se află elevul, cel care ar trebui să fie în centrul întregului sistem.
Pentru părinți începe și „al doilea serviciu”
Începerea școlii nu înseamnă doar emoțiile copilului. Pentru părinți începe reorganizarea întregii zile: transport, program de lucru, teme, ședințe, rechizite, haine și toate acele mici cheltuieli care, puse împreună, nu mai sunt deloc mici.
Și inevitabil apare tradiționala listă cu lucruri care „trebuie cumpărate pentru clasă”.
Aici există o contradicție pe care părinții o simt imediat. Constituția României prevede că învățământul de stat este gratuit, potrivit legii, iar Legea învățământului preuniversitar stabilește că învățământul obligatoriu de stat este gratuit.
Asta nu înseamnă că fiecare creion, ghiozdan sau haină trebuie oferită de stat. Dar înseamnă că discuția despre ce trebuie să finanțeze școala, ce trebuie să finanțeze autoritățile și ce poate fi cerut părinților trebuie purtată mult mai serios.
Poate că anul acesta ar fi bine să avem ședințe mai scurte, liste mai scurte și mai puțin „așa se face în fiecare an”.
Copiii nu ar trebui să fie terenul de încercare al fiecărui mandat
Cea mai importantă problemă nu este însă un caiet sau o cutie de cretă.
Este lipsa de predictibilitate.
Educația are nevoie de o strategie care să supraviețuiască unui ministru, unui guvern și unui ciclu electoral. Schimbările de planuri-cadru, programe, evaluări sau reguli trebuie făcute pe baza datelor, a cercetării și după consultarea serioasă a profesorilor, părinților și elevilor, nu doar pentru ca fiecare nouă conducere să poată spune că a făcut „reforma ei”.
Copiii au o singură copilărie și un număr limitat de ani de școală. Pentru ei nu există butonul „reset” dacă un experiment educațional nu funcționează.
De aceea, responsabilitatea celor care conduc educația este enormă.
Iar vouă, copiilor, vreau să vă spun ceva
Pregătiți-vă nu doar ghiozdanele. Pregătiți-vă mintea.
Aveți curaj. Întrebați. Citiți. Învățați să verificați ceea ce vi se spune. Nu învățați doar pentru note și nici pentru că așa vă cer profesorii sau părinții.
Învățați pentru voi.
Pentru că într-o zi unii dintre voi veți fi profesorii, medicii, antreprenorii, jurnaliștii, inginerii, primarii, miniștrii sau oamenii care vor lua decizii pentru ceilalți.
Și atunci veți avea ocazia să schimbați lucrurile care astăzi vi se par nedrepte.
Nu vă lăsați convinși ușor de promisiuni frumoase, de sloganuri sau de câteva beneficii oferite înaintea unei alegeri. Învățați să cereți argumente, rezultate și responsabilitate. O societate educată este mult mai greu de manipulat.
România nu are nevoie doar de copii care memorează lecții. Are nevoie de tineri care gândesc, întreabă și au curajul să spună când ceva nu funcționează.
Părinților: răbdare
Părinților le doresc multă răbdare.
Poate copilul nu va lua mereu 10. Poate nu va fi primul din clasă. Poate va avea o materie pe care o urăște și alta pentru care va descoperi o pasiune neașteptată.
Ascultați-l.
Uneori, cel mai important lucru pe care îl poate primi un copil după o zi grea de școală nu este încă o oră de teme, ci întrebarea simplă: „Ești bine?”
Iar profesorilor care își fac meseria cu suflet le doresc puterea de a continua. Un profesor bun poate rămâne în memoria unui om întreaga viață.
Luni începe un nou an școlar.
Pentru unii va fi primul. Pentru alții, ultimul. Pentru fiecare dintre ei este însă o bucată din viață pe care nu o mai poate primi înapoi.
Mult succes tuturor elevilor în anul școlar 2026–2027! Să aveți curaj să învățați, dar și curaj să gândiți.
