Câinii fără stăpân la Lipova: îi capturăm sau rezolvăm problema? Cine îi abandonează, unde ajung și cum oprim cercul?

În urmă cu doar câteva zile publicam imaginile și mărturiile unor oameni din Lipova care și-au găsit animalele ucise în propriile gospodării, după ce câini fără stăpân ar fi pătruns în curți. Materialul a pornit de la o problemă imediată: siguranța oamenilor și a animalelor pe care aceștia le cresc. Dar după ce am văzut filmările primite zilele acestea, mi-am dat seama că problema este mult mai complicată. Mi-a rămas în minte imaginea unei persoane în vârstă care plângea după animalele pe care le crescuse, le îngrijise și pentru care muncise. Pentru unii poate sunt doar câteva animale dintr-o gospodărie. Pentru omul care le-a crescut însă pot însemna luni sau ani de muncă, dar și atașament. Și atunci apare prima reacție firească: trebuie făcut ceva cu acești câini. Dar după aceea apare o altă întrebare, poate chiar mai importantă: Cum au ajuns acei câini în stradă?

Și eu iubesc animalele. Tocmai de aceea cred că problema trebuie rezolvată

Scriu aceste rânduri și ca iubitor de animale. Am doi câini. Sunt sterilizați, înregistrați, vaccinați și îngrijiți. Pentru mine fac parte din familie. Tocmai de aceea nu cred că soluția este să împărțim orașul în două tabere: cei care iubesc câinii și cei care se tem de ei. Un câine abandonat nu este vinovat că a ajuns pe stradă. Flămând, speriat și obligat să supraviețuiască, poate ajunge să atace alte animale. Dar nici omul care își găsește găinile, oile, iepurii sau alte animale ucise în propria curte nu trebuie să accepte paguba doar pentru că și câinele este o victimă. Avem, de fapt, două victime ale aceleiași probleme: animalul abandonat și omul care suportă consecințele abandonului.

Legea deja spune ceva foarte important: câinele are nevoie de identitate

În România, câinii cu stăpân trebuie identificați prin microcip și înregistrați în Registrul de evidență a câinilor cu stăpân – RECS. Normele prevăd identificarea puilor în maximum 90 de zile de la fătare și, în orice situație, înainte de vânzare, donare sau scoaterea lor în spații publice. Mai mult, pentru câinii de rasă comună și metișii acestora, sterilizarea este obligatorie, cu excepțiile prevăzute de lege. Autoritățile locale pot chiar să suporte din bugetele locale costurile sterilizării și, după caz, ale identificării și înregistrării câinilor cu stăpân. Asta schimbă puțin discuția. Poate că înainte să întrebăm „câți câini mai capturăm?”, trebuie să întrebăm și: „Câți câini împiedicăm să ajungă pe stradă?”

Un pui abandonat astăzi poate deveni problema de mâine

Există și situația pe care mulți dintre noi am văzut-o: câini ținuți în gospodării, nesterilizați, care scapă pe stradă în perioada de reproducere. Apar pui, iar apoi o parte dintre aceștia ajung abandonați pe lângă tomberoane, la marginea orașului sau pur și simplu pe stradă. Aici responsabilitatea nu mai poate fi pusă pe animal. Legea interzice abandonarea animalelor. Legea protecției animalelor definește abandonul drept lăsarea unui animal aflat în proprietatea și îngrijirea omului pe domeniul public fără hrană, adăpost și tratament medical. De aceea, poate una dintre cele mai eficiente investiții pentru Lipova nu este doar capturarea câinilor deja ajunși pe stradă, ci prevenția: campanii regulate de sterilizare, microcipare și înregistrare, verificarea câinilor deținuți în gospodării și, acolo unde legea permite, sancționarea celor care abandonează animale. Nu spun că soluția este neapărat o nouă taxă pentru proprietari. Aici ar trebui analizat cadrul juridic înainte de orice asemenea măsură. Dar putem întreba dacă nu ar fi mai eficient ca autoritățile să investească în sterilizări subvenționate, identificare și controale, instrumente pe care legislația deja le permite.

Ce se întâmplă însă după ce un câine este capturat?

Aici cred că trebuie să existe transparență totală. Legislația spune că serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân trebuie să țină un Registru de evidență a câinilor fără stăpân capturați. Tot autoritățile locale trebuie să asigure, prin serviciile specializate, asistența veterinară, identificarea și înregistrarea animalelor, în colaborare cu medici veterinari autorizați. Mai mult, serviciile publice și adăposturile organizațiilor de protecție a animalelor trebuie să comunice lunar DSVSA numărul câinilor înregistrați și numărul microcipului sau al mijlocului de identificare. Cu alte cuvinte, trasabilitatea nu este o idee extravagantă. Cadrul legal pentru ea există deja. De aceea întrebarea mea este simplă: De ce nu am putea ști exact traseul fiecărui câine capturat din Lipova? Unde a fost găsit. O fotografie. Data capturării. Numărul microcipului. Unde a fost transportat. Dacă a fost revendicat, adoptat sau care a fost destinația lui conform procedurilor legale. Un fel de „buletin” al animalului.

Și mai există o suspiciune despre care trebuie să vorbim cu foarte mare atenție

În documentarea acestui subiect am discutat cu o persoană care susține că, în anumite situații, ar exista ceea ce am putea numi popular „câini turiști”: animale mutate dintr-o localitate în alta, reapărând ulterior pe străzi și generând noi costuri de capturare. Mi s-a descris chiar un presupus mecanism prin care câinii ar fi eliberați în alte localități, sesizați din nou, capturați din nou și astfel s-ar crea repetat cheltuieli. Lipova24 nu deține, în acest moment, documente care să demonstreze că un asemenea mecanism funcționează la Lipova sau că o anumită organizație ar proceda astfel. Nu putem confirma acest lucru și nu acuzăm pe nimeni. Dar tocmai acesta este motivul pentru care microciparea, fotografierea și înregistrarea fiecărui animal capturat sunt importante. Dacă există trasabilitate individuală completă, o asemenea suspiciune poate fi verificată în câteva minute. Dacă nu există, întrebările vor continua.

Lipova plătește deja pentru capturarea câinilor

Am verificat și datele publice privind achizițiile. În 2026 apar mai multe achiziții ale Orașului Lipova pentru servicii de capturare, adăpostire și proceduri pentru câini, atribuite către S.C. Gospodărirea Comunală Arad S.A. Datele indexate din sistemul achizițiilor publice indică, între altele, o achiziție din 18 mai de aproximativ 1.327 lei, una din 9 iunie de aproximativ 6.066 lei, iar o achiziție din 27 iulie 2026, în valoare finală de aproximativ 2.994 lei, se referea explicit la capturarea a trei câini conform unui proces-verbal din 1 iulie. Nu afirmăm că aceste cheltuieli sunt nejustificate. Dimpotrivă, atunci când există câini fără stăpân care pun în pericol oameni sau animale, autoritatea trebuie să intervină. Dar dacă plătim din bani publici pentru gestionarea lor, avem dreptul să punem și întrebările: Câți câini au fost capturați anul acesta? Cât a costat în total? Unde au ajuns? Câți au fost revendicați sau adoptați? Sunt microcipați? Există fotografii și identificare individuală? A reapărut vreun animal capturat anterior pe străzile Lipovei? Asta nu este o acuzație. Este transparență.

Dar câinii care au stăpân și sunt lăsați liberi?

Mai există o situație despre care se vorbește mai rar. Oameni care au câini, dar îi lasă intenționat pe stradă să se plimbe, să-și facă nevoile prin rondourile vecinilor, pe trotuare sau în parc și apoi să se întoarcă acasă. Legea spune că un câine aflat în afara proprietății deținătorului, necontrolat, nesupravegheat și liber, intră în definiția câinelui fără stăpân, chiar dacă este identificat prin microcip. În plus, proprietarii și deținătorii au obligația de a menține igiena în spațiile publice și în zonele adiacente. A avea un câine înseamnă nu doar să îl hrănești. Înseamnă responsabilitate.

Câteva boabe și un bol cu apă nu rezolvă problema

Să pui hrană și apă unui animal flămând este un gest omenesc. Nu trebuie condamnat. Dar un bol cu apă și câteva boabe pe trotuar nu reprezintă o strategie pentru gestionarea câinilor fără stăpân. Câinele tot rămâne expus frigului, mașinilor, bolilor, conflictelor cu alți câini și riscului de a ataca animale din gospodării. Soluția reală este ca animalul să ajungă, pe cât posibil, într-o gospodărie sau într-un sistem legal de adopție, să fie identificat, sterilizat, vaccinat și să existe cineva responsabil pentru el. Asta înseamnă cu adevărat să ajuți animalul.

Ce aș vrea să aflăm de la autoritățile din Lipova

Cred că Primăria Lipova și instituțiile responsabile ar putea clarifica public câteva lucruri simple: câți câini fără stăpân au fost capturați în 2025 și în 2026; cât a plătit orașul pentru aceste servicii; cine efectuează capturarea și unde sunt transportate animalele; ce evidență individuală există pentru fiecare câine; dacă sunt fotografiați și verificați pentru microcip înainte și după capturare; câți au fost revendicați, adoptați sau au avut altă destinație legală; ce programe de sterilizare și microcipare sunt disponibile pentru proprietarii din Lipova; cum sunt verificați proprietarii care își lasă câinii nesupravegheați pe domeniul public; ce poate face concret un cetățean atunci când observă abandonarea unor pui sau a unui câine adult. Și poate încă o întrebare: Nu ar costa mai puțin să prevenim apariția câinilor fără stăpân decât să îi capturăm la nesfârșit?

Nu este un război între oameni și câini

Aș vrea să evităm exact această capcană. Problema nu este „oamenii contra animalelor”. Problema este iresponsabilitatea. Iresponsabil este cel care își abandonează câinele. Iresponsabil este cel care lasă o femelă nesterilizată să se reproducă, apoi scapă de pui. Iresponsabil este și cel care își lasă câinele liber prin oraș și consideră că spațiul public trebuie să suporte consecințele. Iar dacă există breșe în sistemul de capturare, evidență sau trasabilitate, și acestea trebuie corectate. Câinii de pe stradă nu au ales să fie acolo. Oamenii i-au pus acolo. De aceea, poate soluția nu începe cu întrebarea „cum scăpăm de ei?”, ci cu una mult mai serioasă: „Cum facem ca peste un an să nu mai avem alți câini în locul celor capturați astăzi?”

Aici cred că merită să înceapă discuția.

Voi ce părere aveți?

Ar trebui fiecare câine capturat să aibă o evidență publică minimală – fotografie, număr unic și traseul ulterior?

Ar trebui organizate periodic campanii gratuite sau subvenționate de sterilizare și microcipare?

Și cum credeți că ar trebui sancționați cei care abandonează animale sau își lasă câinii nesupravegheați pe străzile orașului?
Surse verificate: OUG nr. 155/2001 privind programul de gestionare a câinilor fără stăpân, în forma actualizată; HG nr. 1059/2013 și Normele metodologice de aplicare; Ordinul ANSVSA nr. 1/2014 privind identificarea și înregistrarea câinilor cu stăpân; Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor; date publice privind achizițiile Orașului Lipova pentru servicii de capturare a câinilor; articolul Lipova24 din 12 septembrie 2026.