În plină austeritate, o pensionare de 2,77 milioane de lei la ROMATSA. Unde se termină contractul și începe bunul-simț?

Într-o Românie în care populației i se cer economii, pensionarii plătesc din nou contribuții, iar veniturile sunt înghețate, un fost angajat al unei regii publice a primit un ajutor brut de pensionare echivalent cu aproximativ 532.000 de euro. Plata poate avea o bază contractuală. Întrebarea care rămâne este dacă mai are și măsură.

Nu este o confuzie de zerouri. Nu este nici valoarea unei pensii acumulate într-o viață, ci un singur „ajutor pentru pensionare”.

Un fost angajat al Administrației Române a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA a beneficiat de o plată brută de 2.771.040 de lei, echivalentul a aproximativ 532.000 de euro. Potrivit răspunsului transmis de regie publicației DeFapt.ro, aceasta a fost cea mai mare sumă acordată de ROMATSA la pensionare în perioada 2024–2026.

Valoarea a fost confirmată și în informațiile preluate de TVR Info. ROMATSA a precizat că suma este brută, fiind reținute contribuțiile sociale și impozitul pe venit.

Explicația fiscală este necesară. Dar ea nu face suma mai puțin greu de privit într-o țară căreia i se spune zilnic că trebuie să strângă cureaua.

Peste 104 milioane de lei, plătite în doi ani și jumătate

Cazul de 2,77 milioane de lei nu este singura plată acordată la plecarea din instituție.

Datele transmise de ROMATSA și publicate de DeFapt.ro arată că, în 2024, regia a acordat ajutoare de pensionare în valoare totală de 38.433.396 de lei pentru 43 de angajați.

În 2025, pentru 42 de persoane pensionate au fost plătiți 46.707.302 lei.

În 2026, până la momentul transmiterii informațiilor, 12 angajați au primit împreună 19.449.892 de lei.

Valoarea totală comunicată pentru această perioadă este de 104.590.590 de lei, adică aproximativ 20 de milioane de euro. Cea mai mică plată individuală a fost de 53.316 lei, iar cea mai mare a ajuns la 2.771.040 de lei. Datele au fost publicate de DeFapt.ro și prezentate ulterior de TVR Info.

Cifrele nu au nevoie de artificii. Sunt suficient de mari încât să provoace singure o întrebare simplă: cum au rămas posibile asemenea beneficii într-o perioadă în care aproape fiecare măsură guvernamentală este justificată prin lipsa banilor?

ROMATSA spune că nu este finanțată direct de la buget

Poziția regiei trebuie prezentată complet.

ROMATSA se află sub autoritatea Ministerului Transporturilor și asigură serviciile de navigație aeriană în spațiul aerian al României. Conducerea instituției a explicat că regia se autofinanțează din tarifele plătite de companiile aeriene pentru serviciile oferite.

Directorul general Adrian Cojoc a susținut că aceste tarife sunt stabilite în baza mecanismelor naționale și europene de performanță și tarifare, pentru acoperirea costurilor serviciilor de navigație aeriană. Poziția integrală a fost publicată de DeFapt.ro.

Această explicație clarifică proveniența veniturilor regiei. Nu răspunde însă întrebării privind proporționalitatea beneficiilor.

Autofinanțarea nu transformă o regie publică într-o afacere privată. ROMATSA rămâne o entitate aflată sub autoritatea statului, iar venitul său principal se bazează pe tarife reglementate. Acest lucru este menționat inclusiv în situațiile financiare oficiale ale ROMATSA pentru anul 2025.

Plățile sunt prevăzute în contracte

Documentele financiare ale ROMATSA arată că beneficiile acordate la pensionare nu sunt plăți apărute peste noapte.

Regia precizează că oferă beneficii în bani la pensionare în baza contractului colectiv de muncă și a contractelor individuale. Valoarea acestora depinde de vechimea angajatului și de categoria de personal din care face parte.

Așadar, discuția nu trebuie redusă la persoana care a primit banii. Dacă suma era un drept contractual, responsabilitatea ajunge și la cei care au negociat, acceptat și menținut un asemenea sistem de beneficii.

Un drept înscris într-un contract trebuie respectat. Dar contractele dintr-o instituție publică pot și trebuie analizate atunci când produc plăți care depășesc cu mult realitatea economică trăită de majoritatea populației.

Legalitatea și bunul-simț nu sunt întotdeauna același lucru.

Două Românii care nu mai încap în aceeași explicație

Contrastul devine greu de ignorat.

Guvernul a justificat măsurile de austeritate prin deficitul excesiv și prin nevoia de reducere a cheltuielilor. Salariile din sectorul public au fost menținute la nivelul din decembrie 2024, valoarea punctului de referință pentru pensii nu este actualizată cu inflația până la sfârșitul anului 2026, iar pentru partea pensiilor care depășește 3.000 de lei se plătește contribuția la sănătate. Totodată, pragul pentru acordarea voucherelor de vacanță a fost redus. Aceste măsuri au fost prezentate oficial într-o conferință de presă a Guvernului.

Populației i se cere solidaritate. Pensionarilor li se explică de ce trebuie să contribuie din nou. Angajaților li se spune că veniturile trebuie înghețate. Familiilor li se cere să accepte facturi, taxe și prețuri mai mari în numele echilibrului bugetar.

În același stat, o regie publică plătește peste o jumătate de milion de euro brut unui singur angajat la pensionare.

Poate că banii nu sunt luați direct din bugetul destinat pensiilor sau spitalelor. Poate că plata este acoperită de un contract. Dar, într-o societate în care sacrificiul este cerut aproape exclusiv oamenilor obișnuiți, simpla invocare a autofinanțării nu mai este suficientă.

Austeritatea fără măsură egală devine nedreptate

Nimeni nu contestă importanța controlorilor de trafic aerian, responsabilitatea enormă a muncii lor sau dreptul angajaților de a beneficia de condițiile negociate.

Problema este dimensiunea unei plăți care ajunge la nivelul unei averi și momentul în care aceasta este acordată.

Bunul-simț nu apare într-un articol de contract și nu poate fi măsurat într-un bilanț contabil. Dar el ar trebui să existe în fiecare instituție publică, mai ales atunci când aceeași putere care tolerează beneficii uriașe le cere cetățenilor să accepte noi sacrificii.

România nu poate depăși o criză cerând cumpătare doar de la cei care au mai puțin. Înainte să vorbească despre solidaritate, statul trebuie să dovedească faptul că aplică aceeași măsură și în propriile instituții.

Este suficientă explicația că ROMATSA se autofinanțează sau asemenea beneficii ar trebui renegociate atunci când întreaga populație este chemată să suporte austeritatea?