Cerul anului 2026: eclipse, roiuri de meteori și întâlniri rare pe care merită să le privești cu ochii spre noapte
Un an în care astronomia iese din manual și intră direct pe cer
Anul 2026 nu vine cu un singur spectacol ceresc, ci cu un calendar aproape cinematografic: o eclipsă inelară de Soare în februarie, o „paradă” de șase planete la final de iarnă, o eclipsă totală de Lună în martie, un Blue Moon la final de mai, o apropiere spectaculoasă între Venus și Jupiter în iunie, iar în august marele cap de afiș al anului: eclipsa totală de Soare, urmată aproape în aceeași perioadă de Perseide. NASA include toate aceste momente între reperele majore ale lui 2026.
Debutul de an are două fețe. Pe 17 februarie are loc o eclipsă inelară de Soare, dar faza de „inel de foc” este vizibilă doar din Antarctica, în timp ce faze parțiale se văd în sudul Africii și extremul sud al Americii de Sud. La doar 11 zile distanță, pe 28 februarie, cerul de seară aliniază șase planete: Mercur, Venus, Neptun, Saturn, Uranus și Jupiter; patru pot fi văzute cu ochiul liber în condiții bune, iar pentru Uranus și Neptun este nevoie de instrumente optice.
Primăvara astronomică începe cu o eclipsă totală de Lună pe 3 martie, vizibilă din Asia, Australia și America de Nord. Pentru România, însă, aceasta nu intră în categoria fenomenelor observabile: lista eclipselor vizibile din țară pentru 2026 începe abia în august, iar o sursă astronomică românească precizează explicit că eclipsa totală de Lună din 3 martie se produce la noi în timpul zilei, cu maximul la 13:33, când Luna este sub orizont. Tot în zona momentelor-cheie, echinocțiul de primăvară are loc pe 20 martie la 14:46 UTC, marcând începutul primăverii astronomice în emisfera nordică.
Mai și iunie schimbă tonul: nu mai vorbim despre umbră, ci despre finețe și geometrie cerească. Pe 31 mai avem un Blue Moon, adică a doua Lună plină din aceeași lună calendaristică; NASA notează că 2026 va avea astfel 13 Luni pline. Apoi, în nopțile de 8–9 iunie, Venus și Jupiter — cele mai strălucitoare două planete de pe cer — apar foarte apropiate, la o distanță aparentă de aproximativ „un deget mic” ținut la braț. Solstițiul de vară urmează pe 21 iunie, la 08:24 UTC.
Vara ridică miza serios. În august vine fenomenul-vedetă al anului: eclipsa totală de Soare din 12 august. NASA arată că totalitatea va traversa Groenlanda, Islanda, Spania, Rusia și o mică parte din Portugalia, iar eclipse parțiale vor fi vizibile în zone întinse din Europa și Africa. Pentru România, fenomenul se vede doar parțial, între 20:18 și 20:52 EEST, fără totalitate; în vestul țării, paginile locale de calcul astronomic pentru Arad indică începutul în jurul orei 20:23, cu maximum în jurul 20:45, foarte aproape de apus.
Ca și cum eclipsa din august nu ar fi fost suficientă, în noaptea de 12–13 august ajung la maxim și Perseidele, unul dintre cele mai iubite roiuri de meteori. NASA subliniază că în 2026 condițiile sunt excelente deoarece fenomenul vine pe fond de Lună nouă, iar American Meteor Society confirmă pentru noaptea de vârf o iluminare lunară de 0%, ceea ce înseamnă un cer mult mai întunecat și șanse mai bune pentru observație. Este, fără exagerare, una dintre cele mai bune ferestre ale anului pentru cei care vor să stea cu privirea sus până spre zori.
La final de august, cerul mai oferă o revanșă pentru observatorii din România: pe 28 august are loc o eclipsă parțială de Lună. Pentru România, intervalul general este 04:23–06:58 EEST, iar pentru zona Aradului sursele locale indică un maxim în jurul 06:50, înainte ca Luna să coboare spre orizont. În plus, timeanddate descrie evenimentul drept o eclipsă parțială foarte adâncă, cu până la 96,2% din discul lunar acoperit la scară globală.
Toamna și finalul de an păstrează ritmul. Echinocțiul de toamnă vine pe 23 septembrie la 00:05 UTC, apoi urmează opozițiile lui Neptun pe 25 septembrie, Saturn pe 4 octombrie și Uranus pe 25 noiembrie, momente când aceste planete sunt, în general, mai favorabile observației. În decembrie revin Geminidele, la maxim în nopțile de 13–14 decembrie, iar pe 24 decembrie NASA marchează un super-Lună de Ajun, adică o Lună plină aflată aproape de perigeu, deci aparent mai mare și mai luminoasă.
Privit în ansamblu, 2026 este unul dintre acei ani în care cerul nu trebuie doar „știut”, ci trăit: cu un loc întunecat, un orizont liber, un pic de răbdare și, mai ales, cu atenție la siguranță în cazul eclipselor solare. Pentru România, punctele forte sunt eclipsa parțială de Soare din 12 august, eclipsa parțială de Lună din 28 august și condițiile foarte bune pentru Perseide, în timp ce la nivel global capul de afiș rămâne eclipsa totală de Soare din Islanda și Spania.
